Este special, este preocupat de tradiție, glumește, bucură oameni, muncește de dimineața până seara și nu se plânge de nimic. Își dorește doar sănătate pentru că, spune el, sănătatea îl lasă să muncească. Pe heteșul (pălincar) Huluban a lui Ciufala din Cizer l-am întâlnit la Ziua Recoltei datorită gastronomului Mircea Groza. „Este un om simplu, harnic, iubește tradiția, face numai lucruri de calitate”, mi-a spus maestrul bucătar. Pălincarul s-a prezentat scurt: „Io îs Huluban a lui Ciufala din Cizer, dar mi se spune Hapa.” Cum, nu știți ce înseamnă „heteș”? Simplu, așa li se spune în zona Cizerului celor care lucrează la pălincie și au grijă ca prunele să fie transformate atent într-o pălincă de calitate, nici prea tare, nici prea slabă, să fie potrivită.
Beriștea și cușma prunelor
„La mine în familie, hiertul pălincii îi o tradiție, dar îi tradiție și la noi în comună. Aici avem tare mulți pruni roșii, prune bătrânești, bune pântru pălincă. După 1990, io mi-am făcut cazanele mele autorizate, m-am autorizat să pot produce legal, să nu sară la mine. Așa am vrut io. Atunci eram la finanțe, amu ne-o preluat vama. Avem livada noastă, noi culejem prunele și le punem în căzi din lemn. Trebe umplute bine, să nu rămâie goale. În cadă, prunele își fac cușmă, un fel de capac, se podesc (întăresc). Prunele trebe puse tăte odată, nu pă rând, nu trebe să se răsufle, pentru că nu au randament”, mi-a povestit pălincarul.
Prunele bătute cu bota
Am mai aflat un amănunt important. „Prunele nu trebe bătute cu bota, trebe scuturate foarte ușor, să ptice numai alea coapte. Alea dau randament. Nici pe alea cu mucegai nu le luăm”, mi-a atras atenția bărbatul. Cizereanul păstrează prunele în căzi cel puțin 21 de zile. Abia după acest inteval, prunele pot fi prelucrate și transformate în pălincă. Bine, tradiția e tradiție, dar sălăjeanul spune că deține o beriște (pălincie) frumoasă, o unitate care respectă toate condițiile necesare: tehnologia și igiena în special, elemente esențiale. Cum e pălinca lui Ciufala? Între 48 și 53 de grade, după gust, după preferințele clientului. Unii o vor mai tare, vor să țină mărgele câtă vreme se rostește rugăciunea „Tatăl nostru”. Alții o vor puțin mai slabă, mai băubilă, dulceagă.
Nevastă de pălincar
Mircea Groza l-a întrebat pe producător dacă se mai folosește spuma cauzată de prunele intrate în fierbere ca un fel de înlocuitor pentru drojdie, o procedură utilizată pe vremea bunicilor, atunci când „ilesteul” (drojdia) era aproape imposibil de procurat. Huluban a lui Ciufala i-a explicat lui Mircea că tinerii nu știu nimic despre spuma prunelor, dar el își amintește perfect de copilărie, de perioada în care în aluat se punea spumă de pe prune. Cel mai mare ajutor pe care Huluban îl are este soția sa. Femeia știe perfect tehnica fierberii prunelor pentru a obține o pălincă de calitate. „Este nevoie de multă seriozitate, trebuie să cunoști tehnica, lucrul cu prunele, cu focul. Pălinca rezistă zeci de ani. O păstrezi în butoi din doage din lemn de pomnițar. Îi dă culoare faină și aromă. Ținem la tradiție și la hărnicie. Dacă muncești, ai tot ce vrei”, a încheiat sălăjeanul din Cizer. Multă sănătate, bade!